Un nou produs de dreapta – IRL; la fel de inutil ca si celelalte?

Dupa Forta Civica, Noua Republica, PNTCD (aripa Pavelescu), in contextul dispersarii PD-L -istilor spre diverse partide la putere, strategii Dreptei incearca formula Chiliman – Tariceanu, ca nucleu dur in interiorul PNL, care sa dea un semnal de unitate disident-liberala, de dreapta, dar mai ales in afara partidului.

Nu am mare incredere ca si aceasta solutie nu va esua pana la urma, tocmai pentru ca membrii de partid in Romania au – in majoritate vasta – comportament de turma. Luciditatea este complet absenta, ca atare democratia in Romania este semi-disfunctionala. Principiile de doctrina sunt ininteligibile, viabilitate avand doar noul tip de marxism – adica resemnificarea luptei de clasa in fuga de la cei care pierd puterea la cei care o au.

Mentalitatea politicianului si membrului de partid este de inghesuire “la ciolan”. Din punctul acesta de vedere, politicienii romani rationeaza simplu, mediocru, penibil, sarind – intocmai ca fetele mari – in directia de unde simt ca au cel mai mult de castigat. Niciunul nu cuantifica imprevizibilul, care are, mereu, o doza de probabilitate. Aici intervine societatea civila, care are datoria sa impuna o memorie publica, in astfel de cazuri.

Din acest punct de vedere, principiile IRL suna bine, chiar occidental, insa majoritatile in Romania de azi nu se obtin pe baza de rationare, ci de aderarea la cate un personaj care are puterea. Pe multi dintre cei care obtin puterea la varf, in Romania, data fiind lipsa de structura, puterea ii sacrifica, prin proprii optiuni sau manipulari ale anturajului. Spre ex., Crin Antonescu, un tip volubil, burghez, chiar liberal, pe timpuri, devenit un dictator incoerent in ultimul timp, ba chiar fara sarm. Mai ca-ti vine sa zici ca incearca sa-si adapteze tipul de personalitate celor ale unor baroni pesedisti – oare asa de departe merge uselizarea? La fel ca pedelizarea pe timpuri?

In consecinta, nu e vorba de criza morala, cum crede Chiliman, ci de adaptare pragmatic-sociologica la realitate. In ceea ce-l priveste pe Antonescu si Vocea Rusiei, daca e sa fie asa, nu ar strica sa-l preia, drept consilier, pe prietenul unui colonel GRU, dl. Marga. Altfel…oare nu si Tariceanu, cu papion sau fara, este pro-rus? Iar aceste optiuni nu sunt negociabile…? Oare cat de occidental a fost PNL dupa Revolutie?

Oricum, tocmai pentru ca Tariceanu si Chiliman sunt coerenti si inflexibili, se poate concluziona ca o noua optiune pentru Dreapta – desi uselizata – este o stire relevanta, doar de dragul filonului occidental pe care trebuie sa-l consolidam, dar si pentru ca e necesara o opozitie, indiferent daca e in interiorul puterii. Ca dovada ca Antonescu nu mai este “in forma” de aproape un an, a sarit la gatul IRL, aceasta disidenta de catifea si fara viitor pragmatic.

Acestea ma duc cu gandul la Tg-Jiu; aici cine face opozitie? Desi pare comic, singurul care e intr-o opozitie perpetua si confuza este doar Morega. In rest, Dan Valceanu, fostul presedinte al tinerilor social-democrati, a ajuns sef al PD-L, intr-o perioada in care, zilnic, fuge cate un membru important la USL (ultimul pe lista, Troaca, primarul de la Pades care scapase localitatea de un primar PSD, a fugit el insusi la PSD).

Fiecare are motivatia lui, desigur, coerent cu cele de mai sus. Ce ne facem daca, intr-o zi, si conducerea PD-L Gorj realizeaza ca exprima Dreapta mai bine din interiorul, nu al PNL, ci al IRL? Totusi si ei sunt capitalisti, iar contractele de la stat… si, din nou, totusi, in politica e trist! Si mai trist, politicul conduce societatea, prin institutiile in care se fac numiri politice si se functioneaza cripto-comunist.

Important e ca, la nivel de maruntisuri, mai apare cate o formatiune politica sau politico-civica, toata lumea fugind de a se identifica cu un partid. Ca atare, e asa plin de luptatori pentru societate civila, pentru progres, pentru cetateni, desi atat de putine sunt efectele de societate civila… Asa ca traim cu suprema ipocrizie, in care politicienii ce pierd puterea ajung sa “faca societate civila”, doar pentru ca nu accepta erodarea si pasul inapoi.

Esuarea (posibila a) IRL face parte din evidenta conservatorismului cetateanului de rand, care nu poate fi convins cu argumente viabile, tocmai pentru ca altruismul din eficienta politicianului roman lipseste complet. Omul de rand nu mai crede in cinstea si importanta politicianului roman, ca atare, maxim ce poate face, este sa ia mita electorala si sa voteze negativ.

E nevoie de o noua formula pentru alchimia politicianului, insa imaginatia politica lipseste.

IRL arata interesant, dar nu este decat – pastrand proportiile – o furtuna intr-un pahar cu apa, ce reconfirma ca Dreapta este minima, dar capabila de faramitari orgolioase (in sensul unui analitism deraiat, ce conduce la caderi in infinit, deci fara efect si fara concluzie); numai Crin Antonescu putea sa o faca mai importanta decat e, prin reactia necontrolata.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*